buna tuturor… e cam ciudat ca acest blog sa se inchida, apoi sa reapara, nu e asa? dar totul are o explicatie..
Acest blog a fost facut de voluntari, care in timpul liber veneau si stateau cu calutii.. Va mai amintiti de articolele despre iesirile in pepiniera, cu caluti slabi, cu probleme la picioare? Pentru ei a fost facut blogul… pentru acei cai care datorita problemelor nu ies atat de mult in evidenta, deoarece interesul apare mereu pentru caii sanatosi, grasi, si buni pentru munca. Ciudat ca spun asta, nu este asa? Deoarece asta e si ideea, cei bolnavi ar trebui sa iasa in fata…
Tocmai de aceea s-a inchis blogul, deoarece in acest adapost a inceput sa dispara treptat treptat ideea pentru care a fost creat, ideea ca este adapostul cailor abandonati, maltratati. – pe scurt: centrul de recuperare si salvare al cailor abandonati si maltratati.
Au fost scrise multe posturi, cu multe poze, dar doar despre activitatile in care participau voluntarii si incercau sa faca ceva si pentru acei cai. Intre timp, acesti voluntari au fost dati la o parte, putin cate putin, ca sa ramana doar unele interese personale ale unor oameni.
Si uite asa, in anul 2011, apare un donator destul de important pentru adapost, in sensul ca ajuta de fiecare data cand era nevoie cu orice, numai sa le fie bine cailor. Si uite asa, situatia devenind din ce in ce mai rea, lumea s-a retras, voluntarii s-au retras, donatorii s-au retras…
Mai jos voi posta un articol scris de un donator, cu unele fapte care au trecut nebagate in seama in acest adapost…
http://florianstan.wordpress.com/2011/11/08/povesti-triste/ Nazistii le spuneau evreilor in lagar ca totul o sa fie bine, ca vor muncii doar fara plata, bla, bla. Apoi ii duceau la dusuri unde, vezi doamne, trebuiau doar sa se spele; acolo, la dusuri, ii omorau. Extrapoland, poate fortat dar cu aceeasi finalitate, iata ce se-ntampla intr-un adapost de cai napastuiti de stapani fara mila, ce ar trebui sa primeasca cele mai bune ingrijiri si multa dragoste. Cum spuneam, bani pentru acesti caluti maltratati exista; nu exista in schimb profesionalism, dragoste, respect si bun simt. Exista, in cantitati uriase, nesimtire, hotie, dezinteres. Pacat…
Am cateva intrebari la care as dori un raspuns sincer daca se poate ,
1 – Atunci cand a fost prins Calin cine a ajutat la prinderea lui si a avut cineva curajul sa intre la el ptr al face mai docil ? vb inainte de a fi castrat .
2 – Am inteles ca un ingrijitor ar fi maltratat un cal , care e adevarul ?
3 – Se mai ocuma cineva de antrenamentul cailor , dresaj , plimbari ca stiam ca erau 2 maimutoi care se ocupau de asta , ( un pletos si frateso sau cine o mai fi si ala ) care este povestea lor ?
4 – De caii care chiar au nevoie de ingrijire cei bolnavi , batuti , injunghiati etc se mai ocupa cineva ?
Iti voi raspunde la intrebarile la care te-ai adresat respectuos.
1. Ingrijitorul care s-a ocupat pe vremea aia de prinderea lui Calin au fost Ghita. Tot Ghita intra si la Calin pentru ca era de datoria lui ca ingrijitor sa faca asta fie calul castrat sau nu.
2. Da s-a intamplat acest eveniment neplacut si ingrijitorul respectiv a fost dat afara.
3. Nu vad de ce ai avea drepul de a te adresa nepoliticos la adresa cuiva asa ca nu iti raspund la aceasta intrebare.
4. Din cate stiu eu se ocupa cineva de acei cai, adapostul merge inainte.
Si te-as mai ruga ca in viitor sa nu mai folosesti apelative de genul “maimutoi” de vreme ce este extrem de nepoliticos si inutil/ Aceste comentarii se spun personal celui in cauza daca simti aceasta nevoie.
Alina
PS: pe viitor nu cred ca voi mai da accept la astfel de posturi. si ma refer la acele posturi care jicnesc direct pe cineva.
merci!
Si ce ati constientizat abia dupa cativa ani ? Faceti-ma si pe mn sa inteleg si ma rog cine e si Andrei asta ?
pt ca nimeni nu se naste invatat, de aia am constientizat dupa atatia ani…dar va mai aparea un post si la intrebarea asta…
Andrei, un fost volutar, care a plecat dupa ce am venit noi..
Aberati fetelor ..aberati rau…puneti mana si faceti ceva cu vietile voastre decat sa pierdeti timpul cu tertipuri ieftine ca braga pe facebook si alte blogarashe…credeti ca viata voastra s-a skimbat de cand ati pasit pentru prima data in adapost ,sau cand ati pus mana pentru prima data pe un cal ,sau cand in parc ati urcat pentru prima data un un copilas pe calutz?????eii bine “dragelor” nu ….viata voastra a ramas extrem de trista ca si fetele voastre pestrite si murdare de ura si mai ales frustrari…va doresc mult succes in anticampanie si toti cei care o sa va dea like-uri sau sa va sustina mai bine ar merge akolo sa vada despre cum arata adapostul ,caii,oamenii de acolo! asca ca inca o data fetelor alegeti ceva sa faceti mai bun decat de sta pe net si nascoci “compuneri triste”
Faptul ca ai ales sa jignesti in loc sa spui ceva mai constructiv spune foarte multe despre persoana ta. Nici macar nu are rost sa iti raspund mai mult de atat. O zi buna!
Alina
Nu, nu era aceeasi poveste. Asa cum am zis, dar probabil nu te-a deranjat sa citesti ceva scris de mine, am si zis ca imi pare rau ca nu am zis mai devreme si nu am putut sa ma opun tratamentului aplicat, sau mai degraba neaplicat cailor. Cred ca fiecare din noi am fost intr-o stare de inocenta la inceput in care credeam cu advarat ca un cal batran trebuie neaparat sa fie si slab si ca batranetea explica faptul ca arata ca un schelet. Poate tu, fiind studenta la medicina veterinara, nu credeai asa ceva. Asa ca probabil ar fi trebuit sa ai mai multe de comentat decat noi, noi care nu facusem o luna de veterinara in viata nostra. Dar se pare ca si alti studenti de la medicina faceau experimente si se bucurau ca au pe ce sa faca asta, aveau ce invata de pe urma acelor schelete ambulante sau cazuri critite. Nu zic ca e cazul tau, insa studentii de la verterinara sunt cumva mai vinovati ca noi pentru ca detineau cunoasterea dar nu s-au deranjat sa faca ceva sa schimbe situatia de acolo. Noi nu am stiut, apoi am crezut ca totusi putem schimba ceva, insa nu s-a putut. Acum am realizat asta si facem ceva, altii nici macar acum nu fac ceva si li se pare o idee exceptionala sa ne atace tot pe noi si nu pe adevaratii vinovati. Crezi ca daca te dai de partea “personajului negativ” o sa ai de castigat? Nu ai avut niciodata de castigat si o stii prea bine, insa acum poti sa faci pe avocatul necuratului cat vrei tu. Poate unii or sa te creada si or sa isi zica “ce suflet nobil, ce rationala e”… O zi buna,
Alina
nu va inteleg… ati plecat de la adapost si acum vreti justitie, cand ne-am “balacit” cu totii printre cei ce au murit acolo, razand, calarind si facand munca voluntara in ceea ce priveste facerea de bine…?? de ce va treziti dupa 1-2 ani… cand aceiasi culoare am purtat-o cu totii acolo, am mancat din aceleasi farfuri, am baut din aceiasi cana si am ras toti la aceleasi glume…aceiasi vina o aveti cu totii acolo,si o impartiti in mod egal… a scoate in evidentza greseala altuia nu va scuza ca ati inchis ochii cand nu era cazul,… acum cand e prea tarziu, va spalati pe maini in noroiul pe care tot voi l-ati construit… pacat… m-am intristat cand initial am vazut “grup inchis”…. acu, e doar o gazeta proata… si ca idee… “poveatea unor cai cu povesti triste… salvarea lor a insemnat moartea lor…” si eu as completa… “si noi eram acolo”.. e un fel de veni vidi vici retroactiv, asa…. sa ne stie lumea…
nu e aceeasi poveste… este una foarte diferita… momentan asta este tot ce am avut de spus… o sa revin si cu alte povesti, pana cand o sa se poata si altfel… pana atunci, nu conteaza cu ce ochi suntem priviti, cei care am decis sa vorbim… pana la urma, e greu de crezut pana nu vezi… nu imi pasa ca lumea isi schimba parerea despre noi astia care facem tam -tam-ul asta…
tot ce vreau e sa stiu ca in viitor nu se mai dau cai in adoptie ca RITA sau ca Puiu2.. sau ca Stela2 e la munte desi are enfizem in stare avansata, si-i trebuie mancare ca sa ramana asa cum e, nu vorbim de ingrasat. ti se pare normal ca acest cal sa fie trimis la munte ? http://www.youtube.com/watch?v=I2oj1UQeXzM crezi tu ca o viziteaza cineva, cand era un adevarat chin sa se uite la caii care erau deja in adapost?
si imi pare foarte rau daca tu crezi ca: ” ne-am “balacit” cu totii printre cei ce au murit acolo, razand, calarind si facand munca voluntara in ceea ce priveste facerea de bine…?? ” pana la urma, nu ma astept ca nimeni sa ma felicite, sa ne felicite, ci doar sa ne inteleaga..si sa constientizeze..asa cum eu, si restul, am constientizat abia dupa cativa ani, de ce a plecat Andrei… si crede-ma, nu a fost deloc placut…